Despre stele…
Seara, inainte de culcare ma asez pe pervazul geamului si privesc stelele. Nimic, nici un dar mai minunat nu ne-a fost dat decat acei licurici care lumineaza (aproape) in fiecare noapte cerul aducandu-ne aminte ca toti suntem frumosi.
Si cum stau asa, privindu-le uneori ore in sir mi se pare ca sunt din ce in ce mai aproape de ele…Aproape pot sa le ating cu mana.
Acolo, uit de tot si toate si pasesc intr-o lume pe care eu mi-am creat-o. Acolo sunt fericita.
In mintea mea, nascocesc uneori povesti despre fel de fel de lucruri si ele la randul lor imi spun mie povesti despre ele si cum au aparut acolo… De pilda, intr-un colt de cer in forma de M sau W (depinde de rotatia soarelui ) se afla Casiopeea. Povestea spune astfel :
Cu mult timp in urma, in Etiopia era o regina, Casiopeea care se credea cea mai frumoasa din lume. Si nu era om care sa nu fie jignit de vanitatea ei. Intr-o zi, a jignit zeii( nu-mi amintesc cum sau pe cine dar a intrecut masura : ) In orice caz, Poseidon, zeul marii, a pedepsit-o. A atarnat-o pe vecie cu capul in jos, cu fusta cazandu-i peste umeri si tot sangele in cap…Acum e doar o constelatie pe cer. Deci a facut o greseala nefericita…Si a platit pentru eternitate.
Saptamana trecuta, privind din nou stelele, am zarit una dintre ele, pierzandu-se usor printre celelalte. S-a stins incet…Cat de puternic stralucea putin mai devreme…Pana la urma asa suntem si noi, nu? Oricum, cerul e plin de stele si mereu vor exista unele care sa le inlocuiasca pe altele. Si noi nici nu vom sti ca au fost vreodata acolo.
Adeseori, cerul e atat de impanzit de ele incat pare ca luna a presarat puzderie de vise peste pamant. Si privindu-le , ma pierd in ele ca intr-un ocean fara sfarsit unde e liniste si se aud doar soapte pline de mister invaluite in adanc….Un ocean de vise…
Atunci, privind un colt de cer ma intreb oare cati oameni au in exact acelasi timp privirea fixata acolo… Si oare ei la ce se gandesc privindu-le? Oare sunt si ei fericiti? … Si zambesc.
E minunat, mai ales ca stim ca si maine ele vor fi tot acolo. Si mereu… ca sa ne aminteasca de faptul ca toti suntem frumosi… 
Din ultima vreme
Ok in primul rand scuze ca n-am mai scris nimic de o gramada de vreme. Nu prea am simtit nevoia ce-i drept deoarece s-au intamplat atatea chestii incat nici nu am apucat sa stau sa ma gandesc la ele , sa le analizez.
Pe langa asta numarul ” frustrarilor mele zilnice” a scazut considerativJ) . Sau poate pur si simplu m-am obisnuit cu ele… Sunt si unele despre care chiar nu am apucat sa scriu sau nu am avut puterea sa o fac.
Si cam cu asta mi-am ocupat eu ultimele saptamani.:)
Ritto- a fost super, o gramada de oameni noi si o atmosfera foarte placuta chiar daca a fost mult de lucru.
Concerte si festivale (nimic prea maret)
Banchet-aseara da, am avut banchet. A fost ok… Nimic prea grozav. Dar cel mai tare e ca mi-am vazut toti colegii imbracati superelegant si am fost foarte placut surprinsa ca toti s-au purtat foarte dragut unii cu altii.
Inafara de asta am descoperit ca avem in clasa cativa care chiar stiu sa danseze super:P
Asa si ce fac acum, voluntariat la TIFF. Screening assistent mai exact.
Asta inseamna ca stau cam toata ziua in strada si impart programe cu filmele. Apoi cand intra puhoaiele de oameni la filme trebuie sa am grija ca fiecare sa primeasca cate un flyer pe care sa voteze la sfarsit filmul.
Astea sunt principalele treburi si in plus , orice zic ceilalti ca trebuie sa mai fac. In general e foarte bine , am cunoscut multi voluntari si coordonatori de voluntari foarte de traba , regizori si oameni importanti si mereu afli treburi noi despre filme si festival in general.
Normal ca au fost si oameni ciudati si deloc binevoitori cu care am avut de a face, dar in general e ok. Duminica e gataJ AFTERPARTY.
Si still to come e vancanta de vara. In care am de gand sa fac o gramada de chestii ciudate si nemaipomenite.( Nu ma intrebati ca e complicatJ))
Scoala e cam gata, oamenii mai relaxati(unii cel putin) si cam in fiecare zi mergem la film in loc de ore (ca si asa nu se tin).
Ma bucur ca scap, ca a fost un an greu pentru mine cel putin din mai multe puncte de vedere, dar ca si anul trecut zilele astea ma apuca o usoara parere de rau ca nu o sa mai vad pe parcursul a 3 luni luuungi o gramada de oameni pe care m-am obisnuit sa ii” studiez” si sa-i ” analizez” in fiecare pauza..:)
Hmm, cam asta ar fi. Ma duc sa-mi clatesc parul de cantitatea industriala de fixativ pe care doamna de la coafor mi-a pus-o in cap ieri, inainte de banchet si apoi merg la ceva film.
Promit ca revin cat de curand cu ceva mai profund))) acuma e prea dimineata.
That’s the way it goes…
S
omeday everything will all make perfect sense. So for now, laugh at the confusion, smile through the tears and keep reminding yourself that everything happens for a reason:)
Me
Well, here’s smth about me…
I’m not a perfect girl.
My hair doesn’t always stay in place and I spill things a lot. I’m pretty clumsy and sometimes I have a broken heart. My friends and I sometimes fight and maybe some days nothing goes right.
But when I think about it and take a step back I remember how amazing life truly can be and that maybe. Just maybe I like being unperfect…
A fost…
Now I have to face it… Pana acum v-am vorbit despre slabiciunile oamenilor, despre cum le putem infrunta, despre cum sa dam atentie doar lucrurilor care conteaza…
Dar acum… Mi-e frica. Si simt ca sunt o mare LASA. Am si eu proprii demoni de infruntat.
Sunt lucruri simple , insa, peste care nu pot sa trec. Obisnuiam sa traiesc din trecut si sa ma hranesc cu amintiri care au fost, fiind insa constienta ca nu vor mai fi. Refuzam sa dau atentie prezentului si lucrurilor care se intampla.
Acum problema este ca tot ce vreau este sa reusesc sa fug de trecut. Dar parca ma asteapta mereu chiar dupa colt si nu ma lasa sa trec mai departe. Exact cand cred ca reusesc sa scap de el, apare mereu, parca mai puternic decat datile trecute.
Sunt foarte derutata si ma ingrozeste gandul ca incet incet si prezentul devine trecut, iar in cele din urma viata mea toata si tot, va face parte din trecut…
Fairy tales si adevarul din spatele lor…
Daca data trecuta v-am speriat putin fiind cam dura si insensibila in ceea ce priveste dragostea, azi o sa discutam despre minuni pe care voi probabil le-ati uitat, unii deabea le descopera, iar altii( asa ca mine) le redescopera.
Povesti, basme… spuneti-le cum vreti insa eu prefer sa le numesc izvor de fericire, distragere de la o lume atat de cretina si nu in ultimul rand sursa nesecata de inocenta.
Nu am crescut cu totii cu aceste miracole spuse de mama sau de bunici, apoi citite de noi….?
Nu erau ele cele care ne faceau sa visam la lucruri nemaipomenite, fantastice, la bunatate si pace …?Nu fiecare erou se lupta pentru asta?
Nu ne-au dat ele atatea invataturi pe care le-am asimilat in mod constient sau poate inconstient care indiferent daca ne dam seama de acest lucru sau nu suntem ,ne-au ajutat si inca ne ajuta?
Nu simteati de fiecare data cand auzeati un basm ca sunteti parca pe alta lume si nu cumva simteati ca sunteti macar cu un gram mai fericiti?
Poate ca unii dintre voi nu, insa cert este ca ele, basmele, sunt unul din motivele principale pentru care oamenii au visat, unii continua sa o mai faca.
Si poate nu veti vrea sa recunoasteti ,insa daca nu am visa lumea nu ar fi nici macar ce este acum.Pentru ca atunci cand visam ne rupem pentru o clipa de tot ce e rau si urat…si pana la urma daca a mai ramas ceva bun din lumea asta e numai datorita oamenilor care inca isi pastreaza o farama de inocenta si bunatate si basmele sunt un mod minunat de a ne pastra aceste valori pentru ca ne invata ca avand credinta, inocenta si bunatate vom izbandi, vom reusi sa trecem cu bine prin viata fara sa devenim oameni egoisti, rai, increzuti, corupti etc. Si in povesti binele invinge intotdeauna aceste lucruri si tot ce tine de rau.
In viata de zi cu zi e putin altfel( cam invers), dar asta numai din cauza noastra si pentru ca noi vrem asta. Dar daca nu am mai vrea? Oare viata nu ar semana mai mult cu un basm?….
Think about this si incercati ca prin voi sa faceti o schimbare cu intreaga lume…
Oare de ce plang florile?
Mijlocul lui Martie…Zgomotul surd al fulgilor ce cad tot mai des ma face sa ma pierd cu gandul tot mai departe, tot mai adanc.
Privesc in gol. Vad fulgii mari ce danseaza gratios spre Nicaieri.
De data asta nu pot fi atenta la dansul lor. Uneori ma sufoca. Azi, insa nici nu le-am dat atentie…
Stiti acel sentiment? Cand iti zboara prea multe ganduri deodata prin cap, se inghesuie si astfel nu poti sa prinzi niciunul?
Asa ajungi sa te gandesti la totul si prin totul se intelege un mare nimic.
Totul… Ma sperie acest cuvant. Ce reprezinta totul pentru cei din jur?
Insulte spuse cu cea mai mare usurinta, prefacatorii si false masti de bunavointa, vorbe fara rost spuse inainte de a fi gandite, atitudini ostile, egoism cat cuprinde si dispret fata de cei din jur concentrat in mii de abstractii fara sens.
Cam astea sunt principalele caracteristici definitorii pentru oameni.
Cateodata ma intreb cat ne va mai suporta pamantul, comportandu-ne astfel. Cred ca intr-o zi va crapa si ne va inghiti pe toti.
Nu meritam sa existam in felul acesta.
Si daca asta e Totul, daca pe aceste ”principii” se bazeaza omenirea, atunci eu nu vreu Totul. Nu pot sa-l mai car. M-as multumi cu Nimicul…
Simplu, nu?…. Nu atat pe cat pare.
Scrisoare catre Fat Frumos (VAMA)
Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a
pierdut
Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat… si nu m`ai lamurit
In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si
privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici,
Fat-Frumos
Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig
Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos
Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?
Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau
Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc
Am scris cantecul asta aici pentru ca… Nu stiu, ascultandu-l m-am gandit la atatea lucruri si mi-am adus aminte de atatea … de mult nu m-a mai impresionat un cantec asa…
ascultati-l si voi. Sau macar cititi versurile cu atentie. Merita.
Oamenii- disperati dupa ceva ce nici macar nu cunosc… si totusi…
Daca tot am ajuns pana aici, de ce sa nu discutam despre ceva inutil cu care mii de ani oamenii si-au batut capul dar inca nu stiu ce este, desi….las-o balta, fara alte introduceri plictisitoare este vorba despre nici mai mult nici mai putin decat: dragostea….
Da si ca sa vedeti cum sta treaba din punctul meu de vedere sa va explic cum am ajuns sa scriu despre acest subiect atat de controversat al secolului 21:
Well, people, in fiecare seara, noapte mai bine zis ascult o emisiune la radio.Nu fac reclame dar if some of you are into that kind of things va voi zice cum se numeste…altadata…
Si cam asta e ideea: emisiunea e ceva facultativ pentru oamenii care nu au somn sau care considera somnul o incredibila pierdere de vreme(asa ca mine). E vorba despre 3 oameni care stau acolo cuminti la masutele lor din studio, fiind gata sa discute cu voi, oameni buni, ei bine, despre orice, orice tema se accepta… ceea ce nu inteleg eu, este faptul ca din miile, milioanele, miliardele si sutele de miliarde de teme de discutie care pot exista pe lumea asta, cei care suna sunt interesati doar de una…ati ghicit deja care este, presupun…. dragostea… da, acest sentiment, traire, nici nu mai stiu cum sa ii spun nu va da voua pace noaptea, nu va lasa sa dormiti si va face atat de disperati incat sunati la radio si spuneti in fata intregii tari ce probleme aveti voi legate de acest sentiment….
De ce va bateti atata capul atata si ii frustrati si pe altii cu relatiile voastre nereusite sau alte dificultati legate de aceasta chestie?
De fapt intrebarea este de ce va pasa atat de mult de acel ceva care pana la urma nici nu se poate defini, nici nu stiti ce este si totusi va zbateti atat de mult sa il gasiti sau atunci cand credeti ca l-ati gasit sa il pastrati?
Nu merita si dragostea adevarata se intampla la 1 dintr-un milion de cazuri. Deci sigur era asta ceea ce simteati ? Sigur nu ati confundat acest sentiment cu afectiune, simpatie, atractie etc?
Tot ce spun e sa analizati putin situatia si, dandu-va seama ca lucrurile nu stateau nici pe departe atat de roz cum credeati ( fiti cat se poate de obiectivi), incercati sa ganditi putin altfel fata de lucrurile astea.
Si in loc sa fortati lucrurile alergand dupa ceva care de fapt este atat de strain de voi si sa va cufundati si impleticiti tot mai adanc in ceva ce pana la urma veti descoperi ca nu a avut nimic de a face cu dragostea doar lasati lucrurile ( indiferent de natura lor) sa se intample si lasati dragostea sa se incadreze inca in marile mistere ale omenirii, voi,” marilor descoperitori”…
Stiu ca poate aveti alt mod de a gandi si poate nu sunteti de acord cu ceea ce am scris eu dar macar ati vazut un punct de vedere…
Shit happens!
